Câmpuri de aur
soției mele,
când vântul suflă rostogolind ciulinii,
iar praful ridicat ascunde ziua de mâine,
nu uita,
ne vom plimba pe câmpuri de aur.
când seara se lasă fără speranța unui zâmbet,
iar cerul pictează în purpuriu fereastra,
tu imi strângi mâna
și e destul.
chiar dacă rodul întârzie
și pașii obosesc,
promisiunea nu e departe.
ne așteaptă
dincolo de vreme
și, tainic,
crește deja între noi.
Boabe din cafea 