Tu
Tu locuiești între cuvinte
și necuvinte,
iar stele roiesc imprejuru-Ți,
în revărsatul zorilor
întrun dans primordial,
pe muzica infinită,
a Universului.
M-am așezat pe țărm,
să privesc marea și cerul,
acolo unde ele își dau mâna
dar sunt copleșit.
Tac.
Lumina din cer, Doamne,
îmi arată drumul,
să văd neasemuirea Ta.
și totuși,
Tu ai ales să faci din inima mea
un cer…
iar eu îl port
fără să îi cunosc marginile.
Boabe din cafea 