Existențiale

zboară frunzele în vânt
dezbrăcând orașul
și gândurile
de copilărie.

privesc în jur,
nimic nu e statornic,
iar pumni spre cer se ridică războinic
a vânare de vânt.

cuvinte rostite
zboară purtate de vânt,
murdărind orașul
și gândurile
zilei de mâine…

Doamne, în ce lume te-am primit…

iartă-mi inima pângărită
și viața departe trăită
de dragostea Ta.

iartă-mi privirea trufașă
și glasul ce omoară adevărul din fașă.

Doamne, te rog, primește
întoarcerea mea.