Uitarea vine ca o noapte care șterge conturul lucrurilor.


Îmi plac animalele, dar nu animalele din oameni…


Dealungul timpului niciun fel de criză nu a afectat prostia.


Omul e doar o sclipire de o clipă a vieții în timp.


Drumul poate fi lung, îngust, anevoios, dar nu nesfârșit…


Agoniseala omului e ca prinderea fulgilor de zăpadă.


Indiferent de culoarea și mărimea norilor, speranța rămâne albastră…


Când pământul îți fuge de sub picioare, ține-te de cer.


Viața este o carte ale cărui coperți este veșnicia.


Prostia oricât de mare ar fi, tot își va găsi susținători.