Țărmul se întrevedea printre neguri
Cu mâinile încleștate striveam emoțiile pe lopeți, apropiindu-mă.
Îm urmă trecutul ștergea poteca pe ape,
Iar ceața avea gust dulceag de amintiri.
Unui prost îi lipsește ceva la cap sau are prea multe?…
Timpul e un vultur uriaș care lasă în urma lui o pană cu care ne scriem povestea.
Minciuna e o sticlă de calitate ce poate fi tăiată în formă de diamant, dar totuși e o sticlă ieftină.
Amintintirile sunt dâra unei lacrimi, rămășița unui zâmbet, dar și suspinul care tulbură clarobscurul timpului.
Dacă unuia i-ar sta mai bine porc decât om, oare de acest cusur e vinovat Dumnezeu că l-a făcut om?…
Știm când visul devine realitate, dar când realitatea devine vis, știm?
Munciuna spune: „Adevărul este după colț.“ Dar minciuna este o viață trăită într-un cerc…
Oamenii rătăcesc printre cuvinte mai mult decât printre lucruri.
Adevărul este învăluit de o mantie de stele și umblă pe poteci de ape, dincolo de limita cuvintelor și a culorilor.
