Tache Ceasornicarul


Când vine vorba de timp, nu există să nu imi aduc aminte de Tache Ceasornicarul. „Băiete, meseria asta m-a învățat să prețuiesc timpul…“ imi spuse în prima zi când m-am dus la atelier să deslușesc tainele meseriei de bijutier.

Avea 18 ani când a ajuns pe străzile din Constanța. Umbla de două zile în căutare de lucru. Norocul lui s-a numit Hasan un bijutier turc care l-a luat de pe stradă să-l ajute să mute câteva lucruri. Din ziua aceea Hasan i-a fost mai mult decât un tată. Ucenicia a durat aproape 3 ani, timp în care Hasan nu numai că l-a învățat meserie, dar l-a și plătit cu 250 de kuruși pe an, în monedă de aur, și pe deasupra Kamil, soția lui Hasan, venea la ora mesei cu mâncare pentru amândoi. „Ea făcea cel mai bun borș de miel din lume, iar sâmbăta primeam bani de buzunar…“ Toate lucrurile păreau să mergă bine, dar cerul avea să se întunece la orizont. Continuă lectura „Tache Ceasornicarul”

Reclame

Timpul e doar un slujbaș la Curtea lui Dumnezeu, ce pune în rânduială toate lucrurile și oamenii…


Eva


Ar fi putut avea orice nume, dar părinții ei au numit-o Eva. În zilele mele senine o alintam Evita. Am cunoscut-o în anii studenției. Avea un farmec aparte, tenul brunet și trăsături gingașe. Îşi purta părul tuns pănă sub urechi ce îi dădea un aspect rotund al feței, iar buzele cărnoase ascundeau o dantură perfectă. Ne-am întîlnit prima oară la un seminar pe teme sociale.  Eva era o frumusețe prin felul ei de a fi, iar când stăteam de vorbă cu ea aveam sentimentul că o ştiu de-o viaţă. „Cum e azi la tine în inimă?“ era prima întrebare care mi-o adresa de fiecare dată cînd ne întâlneam. Continuă lectura „Eva”

Undeva a crescut un copac, din care Cineva alege să facă atât regele cât şi pionul.


Bunătatea e o sămânță ce semănată în viața altora va răsări în viața ta.


Scrisoare către Moş Crăciun


Era în ajun de Crăciun spre seară, iar drumul spre casă era destul de liber. Mă aflam cu vreo 20 de kilometri înainte de Sibiu. Băusem deja vreo trei cafele, iar gâtul mi se uscase cerând ceva răcoritor. Opresc maşina în primul sat. Două trepte mă duceau spre uşa scorojită a magazinului. Pe prima treaptă stătea aşezată o fetiţă de vreo 8 ani îmbrăcată într-un paltonaş roşu. Căciula tricotată lăsa  să iasă de sub ea două codiţe blonde. Continuă lectura „Scrisoare către Moş Crăciun”

Cu cât e dragostea mai mare pe atât și suferința.


Floarea Vârstei


Cînd m-am născut, afară era primăvară. Mi-aduc aminte că am început să adun flori, una câte una. Le adunam chiar dacă nu știam nimic despre ele. Eram fascinat de culorile lor. Continuă lectura „Floarea Vârstei”

Copilăria, povestea dintr-o poveste.


La ce îţi foloseste să spui că-l iubeşti pe Dumnezeu dacă nu îţi iubeşti semenii?