Tache Ceasornicarul


Când vine vorba de timp, nu există să nu imi aduc aminte de Tache Ceasornicarul. „Băiete, meseria asta m-a învățat să prețuiesc timpul…“ imi spuse în prima zi când m-am dus la atelier să deslușesc tainele meseriei de bijutier.

Avea 18 ani când a ajuns pe străzile din Constanța. Umbla de două zile în căutare de lucru. Norocul lui s-a numit Hasan un bijutier turc care l-a luat de pe stradă să-l ajute să mute câteva lucruri. Din ziua aceea Hasan i-a fost mai mult decât un tată. Ucenicia a durat aproape 3 ani, timp în care Hasan nu numai că l-a învățat meserie, dar l-a și plătit cu 250 de kuruși pe an, în monedă de aur, și pe deasupra Kamil, soția lui Hasan, venea la ora mesei cu mâncare pentru amândoi. „Ea făcea cel mai bun borș de miel din lume, iar sâmbăta primeam bani de buzunar…“ Toate lucrurile păreau să mergă bine, dar cerul avea să se întunece la orizont. Continuă lectura „Tache Ceasornicarul”

Anunțuri

Timpul e doar un slujbaș la Curtea lui Dumnezeu, ce pune în rânduială toate lucrurile și oamenii…


Noi oamenii suntem precum cărţile pe care timpul le răsfoieşte.


Ceasul nu măsoară scurgerea timpului, ci trecerea omului prin timp.


Chiar dacă dăm timpul înapoi, tineri nu vom mai fi…


519

Timpul mi-a desenat pe frunte trecerea lui, iar eu am scris cu timpul trecerea mea…


509

Timpul ne răsfoiește viața ca pe o carte, filă după filă.


490

Timpul și-a tatuat o pereche de aripi și a zburat, lăsând în urmă pete de cerneală albastră…


447

Timpul e un zmeu înaripat ce târăște cu coada lui toate lucrurile și oamenii…


319

Nu înțelegem veșnicia și nici nu punem preț pe ea, pentru că suntem trecători și apreciem lucrurile trecătoare.


316