Îmi plac animalele, dar nu animalele din oameni…


Dealungul timpului niciun fel de criză nu a afectat prostia.


Omul e doar o sclipire de o clipă a vieții în timp.


Drumul poate fi lung, îngust, anevoios, dar nu nesfârșit…


Agoniseala omului e ca prinderea fulgilor de zăpadă.


Indiferent de culoarea și mărimea norilor, speranța rămâne albastră…


Când pământul îți fuge de sub picioare, ține-te de cer.


Viața este o carte ale cărui coperți este veșnicia.


Prostia oricât de mare ar fi, tot își va găsi susținători.


Din păcate, oamenii cred că se pricep mai bine să trăiască viața altora decât propria viață…