Veșnicie


Țărmul se întrevedea printre neguri

Cu mâinile încleștate striveam emoțiile pe lopeți, apropiindu-mă.

Îm urmă trecutul ștergea poteca pe ape,

Iar ceața avea gust dulceag de amintiri.

 

Viața omului e un strop de veșnicie.


387

Nu înțelegem veșnicia și nici nu punem preț pe ea, pentru că suntem trecători și apreciem lucrurile trecătoare.


316

Când veșnicia e o poveste, Dumnezeu e povestitorul.