sunt un vânǎtor de umbre,
ce bat la uşa trecutului
sǎ cumpǎr vechituri.
am un câine la picioare,
strâns legat la cingǎtoare
îmi port pǎcatele.
când m-ai vǎzut,
ai spus:
mi-e sete.
iar eu, dorind cǎmaşa Ta
ți-am dat oțet şi fiere.
sunt un vânǎtor de umbre
ce bat la uşa trecutului
sǎ vând cǎmaşa Ta…
zboară frunzele în vânt
dezbrăcând orașul
și gândurile
de copilărie.
privesc în jur,
nimic nu e statornic,
iar pumni spre cer se ridică războinic
a vânare de vânt.
cuvinte rostite
zboară purtate de vânt,
murdărind orașul
și gândurile
zilei de mâine…
Doamne, în ce lume te-am primit…
iartă-mi inima pângărită
și viața departe trăită
de dragostea Ta.
iartă-mi privirea trufașă
și glasul ce omoară adevărul din fașă.
Doamne, te rog, primește
întoarcerea mea.
nu îmi amintesc
de era zi sau spre seară,
vară sau sfârșit de toamnă.
stăteam pe terasă
la Crucea Timpului,
numărând frunzele vieții.
atunci ai apărut tu,
înger cu aripi frânte,
venind din viitor,
purtând pe chip
însemne,
ale faptelor trecute.
“eu beau cafeaua fără zahăr
și nu cred în iubire…”
mi-ai spus.
iar timpul
s-a oprit
să ne-asculte
povestea.
stau la cafea și nu știu
de care jumătate
să mă îndrăgostesc:
de stânga rebelă
sau de dreapta frumoasă?
iar zilele trec,
nenumite
lăsând doar
bucuria.
Boabe din cafea 