Maj

nu îmi amintesc

de era zi sau spre seară,

vară sau sfârșit de toamnă.

stăteam pe terasă

la Crucea Timpului,

numărând frunzele vieții.


atunci ai apărut tu,

înger cu aripi frânte,

venind din viitor,

purtând pe chip

însemne,

ale faptelor trecute.


“eu beau cafeaua fără zahăr

și nu cred în iubire…”

mi-ai spus.


iar timpul

s-a oprit 

să ne-asculte

povestea.


stau la cafea și nu știu

de care jumătate

să mă îndrăgostesc:

de stânga rebelă

sau de dreapta frumoasă?


iar zilele trec,

nenumite

lăsând doar

bucuria.