Cântec de colivie
odată am scris un cântec,
un gând de fericire
învățat de la o pasăre
ce-avea să mă inspire.

ademenită chiar de mine
să uite cerul viu,
i-am dat colivia drept lume
și lumea un pustiu.

a doua zi pasărea era moartă
și cântecul – mut.