Printre lacrimi


Printre lacrimi
M-am uitat în ochii Tăi,
Cerule nemărginit,
fereastră deschisă
spre-nalt infinit.

M-am uitat în ochii Tăi,
dorințe cu glasul șoptit,
iar ploi înecau
culori l-asfințit.

M-am uitat în ochii Tăi,
din nori înfășurată,
ploaia peste mine
cădea…

Tu Cerule, de ce plângi?
lași peste mine ploaia bucuriei
și printre lacrimi îți văd zâmbetul.
Tu Cerule, de ce plângi?…

Omul ridică ziduri: „Eu nu sunt ca ei, el nu e ca noi”, dar Dumnezeu dă ploaie peste unul și peste altul…


408

Pretențiile mari pot fura bucuriile mici, dar orice ploaie din stropi e formată.


Picăturile formează ploaia, și ce viață aduce… Zâmbetul e gestul care consumă cele mai puține resurse, dar poate schimba ziua cuiva.


435