Cântec de colivie
odată am scris un cântec,
un gând de fericire
învățat de la o pasăre
ce-avea să mă inspire.
ademenită chiar de mine
să uite cerul viu,
i-am dat colivia drept lume
și lumea un pustiu.
a doua zi pasărea era moartă
și cântecul – mut.
Etichetă: moarte
Veșnicie
Țărmul se întrevedea printre neguri
Cu mâinile încleștate striveam emoțiile pe lopeți, apropiindu-mă.
Îm urmă trecutul ștergea poteca pe ape,
Iar ceața avea gust dulceag de amintiri.
Bătrânețea vine cu moartea primului vis.
Exemplul părinților noștri influențează puternic modul prin care abordăm viața, dar și moartea.
În fiecare zi împletim strâns ca o brățară, viața și moartea…
O sămânță trebuie să moară pentru a i se vedea menirea…
La capătul lumii există un pod din piatră pe care oamenii îl trec doar cu ce au strâns în inimă.
Crucea înseamnă moarte, izbăvire, speranță, dar niciodată noroc.
Uităm că ne-am născut și trăim într-un imens cimitir.
Boabe din cafea 