Maj
nu îmi amintesc
de era zi sau spre seară,
vară sau sfârșit de toamnă.
stăteam pe terasă
la Crucea Timpului,
numărând frunzele vieții.
atunci ai apărut tu,
înger cu aripi frânte,
venind din viitor,
purtând pe chip
însemne,
ale faptelor trecute.
“eu beau cafeaua fără zahăr
și nu cred în iubire…”
mi-ai spus.
iar timpul
s-a oprit
să ne-asculte
povestea.
stau la cafea și nu știu
de care jumătate
să mă îndrăgostesc:
de stânga rebelă
sau de dreapta frumoasă?
iar zilele trec,
nenumite
lăsând doar
bucuria.
Boabe din cafea 