Chemarea


Chemarea
ai privit în întuneric
și m-ai văzut,
iar eu stăteam pitit
după vasele de lut,
pline de cenușa
și piroane ruginite
ale strămoșilor.
dar,
cum să ies
la lumină,
plin de praf,
murdar de vină,
iar sufletul
îmi e pustiu?

“Îndrâznește!”
a fost o șoaptă
sau un gând?

“Lazăre, ieși afară!”

Monolog cu Vântul


Monolog cu Vântul
Vântule,
când vei ajunge-n fața Celui Sfânt
nu-i spune despre mine
că am mințit,
că am jignit.

nu-i spune
că am întins mâna
și-am luat
din ce nu mi-aparține.

Vântule,
în fața Lui când vei ajunge,
nu-i spune-atunci că m-ai văzut
cu mâini pline de sânge.

nici că am strigat
cu pumnul ridicat:
"Lovește-L,
Răstignește-L!"

spune doar atât:
“Stăpane
Tu toate le știi.
Îndură-Te,
ai milă.”

Dragostea și iertarea sunt două vase comunicante. Oferi iertare câtă dragoste ai și iubești după puterea iertării.


Iertarea este un triunf al iubirii, tot așa și învierea e triunful vieții.


Împăcarea e un pod dintre două lumi, iar iertarea deschide porțile cetății.


172

Iertarea e un „verb“, o acţiune. Ea nu stă doar în vorbe.


Iertarea este puntea ce trece suferința.


384