Monolog cu Vântul


Monolog cu Vântul
Vântule,
când vei ajunge-n fața Celui Sfânt
nu-i spune despre mine
că am mințit,
că am jignit.

nu-i spune
că am întins mâna
și-am luat
din ce nu mi-aparține.

Vântule,
în fața Lui când vei ajunge,
nu-i spune-atunci că m-ai văzut
cu mâini pline de sânge.

nici că am strigat
cu pumnul ridicat:
"Lovește-L,
Răstignește-L!"

spune doar atât:
“Stăpane
Tu toate le știi.
Îndură-Te,
ai milă.”

Cântec de colivie


Cântec de colivie
odată am scris un cântec,
un gând de fericire
învățat de la o pasăre
ce-avea să mă inspire.

ademenită chiar de mine
să uite cerul viu,
i-am dat colivia drept lume
și lumea un pustiu.

a doua zi pasărea era moartă
și cântecul – mut.

De pe pământ norii par ai cerului, dar în realitate sunt ai pământului. Tot așa și cu vina ce-o purtăm… pare a altora.


80

Când pescarul nu prinde nimic, dă vina pe pește și chiorul pe lumină.


424