Cântec de colivie


Cântec de colivie
odată am scris un cântec,
un gând de fericire
învățat de la o pasăre
ce-avea să mă inspire.

ademenită chiar de mine
să uite cerul viu,
i-am dat colivia drept lume
și lumea un pustiu.

a doua zi pasărea era moartă
și cântecul – mut.

Omul e doar o sclipire de o clipă a vieții în timp.


Viața este o carte ale cărui coperți este veșnicia.


Din păcate, oamenii cred că se pricep mai bine să trăiască viața altora decât propria viață…


Veșnicie


Țărmul se întrevedea printre neguri

Cu mâinile încleștate striveam emoțiile pe lopeți, apropiindu-mă.

Îm urmă trecutul ștergea poteca pe ape,

Iar ceața avea gust dulceag de amintiri.

 

Munciuna spune: „Adevărul este după colț.“ Dar minciuna este o viață trăită într-un cerc…


Viața înseamnă mult mai mult decât propria ta experiență.


Exemplul părinților noștri influențează puternic modul prin care abordăm viața, dar și moartea.


Omul e ca o frunză, ce într-o zi de toamnă va auzi chemarea pământului…


Dacă Dumnezeu ar sufla într-un borcan transparent și apoi i-ar pune capacul, borcanul ar prinde viață. Oamenii sunt ca borcanele…