Parcă intrasem într-un palat de cleștar.
La început totul părea un labirint nesfârșit, dar apoi spațiul s-a deschis făcând loc unei lumi de basm. Cu cât mă adânceam mai mult mă cuprindea un sentiment de visare învăluit de o căldură placută.
O apă mare limpede, pură ca o lacrimă se intindea până la orizont.
Totul era atât de straveziu iar lumina arunca săgeți de argint. Un stol de îngeri dansau pe cer și desenau cu aripile lor o auroră boleară.
Am simțit venind de undeva un parfum de femeie, o mireasmă de primăvară. M-am așezat. „Vreau o cafea…“ am zis. Merita savurat totul la o cafea.
Ah… cine a oprit muzica?… Atunci totul s-a transformat în chipul tău care mă privea zâmbind…
Boabe din cafea 