Privirea ta


Parcă intrasem într-un palat de cleștar.

La început totul părea un labirint nesfârșit, dar apoi spațiul s-a deschis făcând loc unei lumi de basm. Cu cât mă adânceam mai mult mă cuprindea un sentiment de visare învăluit de o căldură placută.

O apă mare limpede, pură ca o lacrimă se intindea până la orizont.

Totul era atât de straveziu iar lumina arunca săgeți de argint.  Un stol  de îngeri dansau pe cer și  desenau cu aripile lor o auroră boleară.

Am simțit venind de undeva un parfum de femeie, o mireasmă de primăvară.  M-am așezat. „Vreau o cafea…“ am zis. Merita savurat totul la o cafea.

Ah… cine a oprit muzica?… Atunci totul s-a transformat în chipul tău care mă privea zâmbind…

Anunțuri

Autor: dansurducan

https://dansurducan.wordpress.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s