Parcă intrasem într-un palat de cleștar.
La început totul părea un labirint nesfârșit, dar apoi spațiul s-a deschis făcând loc unei lumi de basm. Cu cât mă adânceam mai mult mă cuprindea un sentiment de visare învăluit de o căldură placută.
O apă mare limpede, pură ca o lacrimă se intindea până la orizont. Continuă lectura „Privirea ta”
Boabe din cafea 