Muntele cu pace


Trec de ultima săritoare, apoi treaptă cu treaptă ajung la povânișul final. Inima  căuta să-mi sară din piept. Am întins pasul și nu peste mult timp am ajuns sus. Acum aveam la picioare frumusețea Văii Albe. M-am uitat la ceas. Îmi permiteam o pauză, vremea era superbă. M-am așezat în așa fel să nu scap valea din ochi și am mușcat flămând din ciocolata amăruie umplută cu cremă de mentă.

Gustul răcoritor al mentei mi-a adus aminte de Nea Pilu, așa cum îi spuneau toţi din colonie. Continuă lectura „Muntele cu pace”

Anunțuri

Cei ce iubesc Muntele îi înțeleg vorbele, pentru că uneori Muntele le vorbește…


482

Dacă nu îţi place să urci un munte… să nu îţi imaginezi că raiul e drept ca-n palmă.


465

Când vorbești de măreție, lasă munții să vorbescă. Când spui despre adâncime, lasă marea să-și dezvăluie secretul. Tu omule, arată-ți iubirea…


450

Este o vreme când muntele se lasă cucerit… Atunci omul își poate vedea limitele.


434

Muntele e lumea care îți duce trupul și sufletul mai aproape de cer.


363

Munții nu trebuie tratați ca niște obiecte și nici ca dormitorul tău… aici ești în vizită.


346

Muntele oferă bucurie la schimb cu respect.


284

Viața e ca un munte pentru cei ce iubesc aventura, iar un fotoliu pentru leneși.


157

Să urci un munte ai nevoie de răbdare, să treci marea ai nevoie de… un toiag.